Împliniri

Îmi vine să plâng, mă bucur nespus,
Că bucurie în casă-ai adus.
Nu-mi vine să cred că există copii,
Ce odinioară, pe-ntinse câmpii,
Zburdau şi creşteau alintaţi de părinţi,
Şi-acum ei se roagă ca voi să trăiţi,
Să fiţi şi mai demni şi să-mpliniţi,
Visul cel drag, de a fi fericiţi.
Îmi vine s-alerg prin zăpezi, bucurii,
În casă dansezi printre jucării,
O clipă de stai şi te minunezi,
Nu-ţi vine să crezi că astăzi veghezi,
Cu-atăta blândeţe în glas şi priviri,
Începe un an cu multe-mpliniri.