Miracol

Chinurile facerii m-au surprins la Târgu-Jiu. La maternitate nu cunoşteam pe nimeni… Bebe a vorbit cu medicul de gardă, dar când a fost chemat să mă asiste, acesta a refuzat… Motivul? Nu apucasem să mă tocmesc cu el… Am avut noroc cu o asistentă, care a fost de faţă şi impresionată de starea mea, m-a ajutat să nasc… Am căutat-o peste ani, dar nu am găsit-o. Am aflat că a ajutat multe femei să-şi întrerupă sarcina şi a plătit scump acest lucru… Dacă aş vrea să-i mulţumesc cuiva, din acea perioadă a vieţii mele, i-aş mulţumi acestei asistente, pentru că a fost alături de mine la naşterea fetiţei noastre… Şi a făcut-o fără să ceară nimic… 
Şi minunea s-a produs după 42 ani. Am reîntâlnit-o pe prispa case ei, cu aceeaşi privire caldă, ca odinioară. I-am spus povestea mea, povestea noastră şi i-am mulţumit cu o îmbrăţişare...

Nepotii mei

Ieri si azi

Tristul adevăr

La trecutu-ţi mare, jalnic e prezentul
c-a sărit în aer tot parlamentul...
ne-au luat şi dreptul de a vota cinstit
că soarta ţării alţii au decis
La trecutu-ţi mare, mare e prezentul,
Poporului i s-a luat curentul,
a fost debranşat de la gazul rus
şi-ntre patru scânduri pe român l-au pus,
scos din a sa ţară cu picioarele-nainte
să poată da atac la preşedinte,
că prea s-a întrecut cu gluma
şi vrea să le taie parlamentarilor diurna,
şi pensia lor să fie mai mică ca acuma,
şi a băgat dihonia în ei şi i-a prins ciuma,
cum să-l scoată afară, să-i mărească cota,
să-l pună pe apă, cum a pus el flota...

La trecutul mare s-ar merita un prezent
plin de împlinire pentru parlament,
pentru deputaţii ce-s aleşi prin vot,
pentru senatorii care vor un ciot
din averea ţării, cât a mai rămas;
au ieşit mogulii şi s-au pus pe ras...
Ca să fie siguri că le merge planul
şi-or apuca şi ei din plin ciolanul,
au aruncat ţara în instabilitate
că doar atunci au vântul de la spate
şi se pot înfrupta tot pe săturate
că au undă verde de la ruşi, măi frate,
şi unii lideri au premeditat
cum să scăpăm de Axa unui preşedinte
şi să mergem cu ruşii tot înainte...

Dar când prezentu-i tulbure şi crud,
când oamenii suferă de foame şi frig,
când tinerii aleargă şi sunt disperaţi
după-un loc de muncă sau sunt măturaţi
spre ţări europene unde-s căpşunari,
atunci îţi vine greu să te apleci cu duioşie
asupra istoriei ţării, ce cu duşmănie,
panglicarii şi canalii, în aplauze pe uliţi,
cu retorice duioase, ne joacă ca pe funii,
pesediştii, liberalii, măşti distinse ale miciunii
se reped asupra ţării mai ceva ca hunii,
cu priviri ademenitoare şi izvor de şiretlicuri,
toţi pe buze-având virtute iar în spate doar nimicuri,
patrioţi doar în cuvinte şi în fapte ahtiaţi
după averea ţării ei în luptă sunt mânaţi...
Cu flori, artificii şi mii de steguleţe,
cu spectacole în aer liber, cu fasole, beculeţe...

Aşa că această zi le-o lăsăm lor,
cu bucuriile şi straiele de sărbătoare,
dar şi locurile noastre dosnice,
pe la colţuri, la cerşit,
la frig şi-nfometare,
la tăceri şi umilinţe,
la lacrimi şi deznădejde,
la mizerie şi singurătate...
pentru că, la trecutul mare,
jalnic şi trist prezent
şi fără speranţă, viitor.

Mai presus de amintiri

Mai presus de amintiri,
De urcuşuri sau iubiri,
Este azi pe acest pământ,
Un izvor de neînfrânt,
Ce revarsă din cuvânt,
Pentru mine, legământ,
Chiar de zboară, luat de vânt,
Şi coboară pe veşmânt,
Să-i dea rouă, strop din plâns.
Este atâta necuprins,
Iar destinul, neînvins,
Deşi pare mult mai trist,
Eu îţi spun că mai exist
Şi aştept, şi sper acum,
Să te-ntorc şi azi din drum,
La izvorul cel dintâi:
Mai ţii minte, clasa-ntâi?

Sărac lipit

Omul cât e de sărman
Are în capul lui un plan,
Să nu mai rabde de foame,
Vara a uscat la poame.

Să nu mai rabde de frig,
Vara roade un covrig,
Să nu-i clănţăne dinţii-n gură,
Şi-a stâns lemne-n bătătură.

Eu credeam că stă mai bine,
Dar e tot sărman ca mine,
Are gazele la poartă,
Nu le deschide, ce soartă!

Şi acum mă tot afum,
Că peste tot e numai fum.
Vă zic, fără supărare,
Asta nu e poluare?

Stai să vezi, groapa-i adâncă,
După trei decenii de muncă
Stă şi caută în pungă
Ceva mărunţiş ca să-i ajungă.

C-aşa e omul cel de rând,
A renunţat la toate, vrând-nevrând,
La tot ce-a adunat cu spor,
Acum le pierde prea uşor.

Tremură când porneşte căldura
Că nu poate plăti factura,
Tremură când îi vin musafiri,
Că nu are cu ce-i omeni.

Pensia cum să îi ajungă,
Că vine statul s-o strângă,
Şi tot ce-a agonisit,
De-a rămas sărac lipit.

Pe de-o parte i-o măreşte
Şi în faţă îl prosteşte,
Are grijă mai apoi
Să-i ia totul înapoi.

Îl pune apoi la zid,
Ce-o fi ăsta, genocid?
Îl lasă când i-e mai greu,
N-au teamă de D-zeu.

Poate cândva a fost frumos
Şi-a fost în viaţă de folos,
Acum e singur, amărât,
Nu-i ţine nimeni de urât.

Că unii abia aşteaptă
Să-i bată moartea la poartă,
Să-i ia locul la cerşit,
La cerşit şi umilit.