Chinurile facerii m-au surprins la Târgu-Jiu. La
maternitate nu cunoşteam pe nimeni… Bebe a vorbit cu medicul de gardă, dar când
a fost chemat să mă asiste, acesta a refuzat… Motivul? Nu apucasem să mă
tocmesc cu el… Am avut noroc cu o asistentă, care a fost de faţă şi
impresionată de starea mea, m-a ajutat să nasc… Am căutat-o peste ani, dar nu
am găsit-o. Am aflat că a ajutat multe femei să-şi întrerupă sarcina şi a plătit
scump acest lucru… Dacă aş vrea să-i mulţumesc cuiva, din acea perioadă a
vieţii mele, i-aş mulţumi acestei asistente, pentru că a fost alături de mine
la naşterea fetiţei noastre… Şi a făcut-o fără să ceară nimic…
Şi minunea s-a produs după 42 ani. Am reîntâlnit-o pe prispa case ei, cu aceeaşi privire caldă, ca odinioară. I-am spus povestea mea, povestea noastră şi i-am mulţumit cu o îmbrăţişare...
Da. După mulţi, mulţi ani, timp în care gândul era mereu la ea, am aflat unde locuia, împreună cu soţul ei. Locul este desprins din povestea bunicii, poate că este Raiul ei, locul minunat, aproape de Coloana fără sfârşit a lui Brâncuşi, care i-a oferit linişte şi putere de a supravieţui după zbuciumul trăit în spatele gratiilor. A fost primul om care mi-a fost alături, mi-a întins mâinile... Ce mâini... Poate că ar fi trebuit sărutate de toate mamele copiilor aduşi pe lume de aceste minunate mâini, de care îşi aminteşte... A trebuit să-şi schimbe locul de muncă, pentru că ea devenise mamă cu doi copii (un băiat şi o fată). Este mândră de ei, de tot ce au realizat, de nepoţi, dar mai ales de soţul ei care i-a fost alături în cele mai grele momente ale vieţii.
RăspundețiȘtergereEste omul simplu, care nici măcar nu realiza că cineva o pomenea adesea şi o căuta. Poartă, cu mândrie, aceleaşi straie, ca pe vremuri, ale bunătăţii şi ale modestiei, dar şi pe cele ale bătrâneţii. Din când în când, poarta ei se deschide şi îşi fac loc să intre copii maturi, mame fericite, dar şi unele îndurerate, ca cea de care şi-a amintit, odată cu amintirile mele, şi care vin să-i mulţumească acestei femei simple, dar atât de generoasă. Şi pentru această fiinţă generoasă, copiii pe care i-a moşit sunt familia ei şi fac parte din viaţa ei. Iar fiica mea, a fost printre cei favorizaţi de soartă şi de când s-a născut, a fost însoţită de sufletul ei generos, care-i călăuzeşte mereu drumul.
RăspundețiȘtergere